-->

Light Stories

Monde de Merde

I’m in the mood for jazz

Portraits

Din ce in ce mai putini oameni poseda lucruri folosite, personalizate de atingerea unor intregi generatii, fundamentale pentru peisajul uman. In locul lor avem fantome de hartie, un muzeu portabil cantarind cat un fulg. In trecut nemultumirea fata de realitate se exprima prin dorul de alta lume, iar acum se exprima in forta prin dorinta de a reproduce aceasta lume. Introducere done!

Zilele trecute un mascul mi-a scris foarte nervos si cu intentii de jignire ca sunt “de moda veche” (eu zic clasica la expresia asta , dar na, fiecare in functie de acceptarea tranzitiei) pentru ca i-am spus ca discutiile virtuale sunt impersonale. Pai bah, tu-ti ceapa ma-tii, nu toti vrem sa fim trasi la Xerox. Da, m-am nascut revoltata pe unele lucruri si dornica sa ma lupt cu ele. Ce vreau sa zic de fapt este ca e asa de eliberant sa nu trebuiasca sa te stradui atat, sa te simti bine cu tine, sa dai mastile jos (sunt cam multe nu crezi?), sa ma lasi sa te vad, sa decizi pentru tine, sa nu te mai gandesti ca ai ceva de pierdut, oricum o sa murim toti si nu o sa mai stie nimeni. Stiu, insist cu subiectele despre autenticitate si adevar, dar sunt preferatele mele.

Exista doar un lucru pe care fotografia trebuie sa-l contina si anume umanitatea momentului. Multumesc Dumi ca mi-ai oferit asta, si multumesc pentru ceaiul indian cu povesti si jazz. Ma bucur ca esti.

Other Posts:

State of Mind